Limba franceză, destul de grea

De când sunt mic mă uit la filme, pot spune că acolo am auzit pentru prima oară limba franceză. La început nu mi-a plăcut, îmi părea că vorbesc pe nas, în timp, am ajuns să o ador. Atât de melodică, romantică, mai ales dacă e vorbită de o franțuzoaică.

Am început sa studiez franceza prin generală, îmi amintesc că eram atât de nerăbdător, până am văzut modul în care a predat. Nu o prea interesau elevii, școala sau ceva înafară de ciocolată și manichiura care o făcea oră de oră. Anii au trecut, patru, eu nu am învățat nimic. Știi cum e, dacă nu trage cineva de tine, de ce ai face-o. Am ajuns la liceu, ultima speranță. S-a pierdut aici. Ceva mai de groază decât în generală.

Limba franceză, pe lângă faptul că e una dintre cele mai folosite limbi în lume, este superbă. Îmi pare rău că am ratat șansa să o învăț, dar într-o bună zi, voi reîncepe. E greu să renunți la un lucru, dacă îți e în cap 24 de ore din 24. Factorul motivator va fi nevoia de a o vorbi. Cum marile companii au venit și în România, e necesar să știm ceva pe lângă română și engleză.

Ah, mi-a venit cheful să ascult ceva franțuzesc, cred că îmi voi căuta și un film, doar e seara mea liberă, după o zi complicată și plină de probleme. Zilele acestea a început o colegă sa învețe franceză, atât de bine îmi pare, o ascult zi de zi, îmi place pronunția ei, îmi plac cuvintele și cu un drum, mai rețin din ele.

Am găsit filmul, merg îmi fac niște floricele și mă voi bucura de el. Poate acesta mă va motiva să încep de astăzi, să mă pun puțin pe ea, pe cuvinte, să îmi formez accentul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?